Looking for something?

In Image

La răscruce de vînturi

La răscruce de vînturi

Cartea asta era în lista mea de cărți pe care trebuie neapărat să le citesc, de foarte mulți ani, însă nu găseam dorința s-o încep. Din primele pagini citite mi-am dat seama că nu o să-mi plăcă și totuși m-am impus s-o citesc până la capăt, ca să aflu și eu adevărul de ce așa de multă lume o preferă. Știu că mulți o folosesc ca referință atunci când vor să arate că dragostea există, că dragostea adevărată nu moare niciodată, nici chiar în lumea de apoi.

Mie nu mi-a plăcut cartea, nu mi-au plăcut personajele, am ajuns chiar să le urăsc, din lipsa lor de atitudine, de acceptare a unei vieții insuportabile fără a înterprinde nimic, de pierderea proprii identități din prostie și din orgoliu. Răzbunare lui Heathcliff care se naște dintr-o prostie copilărească, lipsa de comunicare dintre el și Catherine, caracterele lor monstruoase nu pot naște o dragoste pură și adevărată. Ori dragostea este de mai multe feluri și eu nu o prefer pe cea dintre cei doi eroi ai romanului. E o dragoste grotească care are și un final pe măsură.

Pe parcursul cărții mă tot gândeam ce-a fost în mintea și inima autoarei când a decis să scrie această carte, când a creat aceste personaje monstruoase, oare a avut parte autoarea de dragoste adevărată în viața ei reală? Romanul este unica operă din cariera lui Emily Bronte și nu a fost acceptat din prima, autoarea fiind acuzată că a creat niște personaje lipsite de scrupule care îți trezesc dezgust. Dar astăzi acest roman este unul dintre cele mai citite romane de dragoste și se clasează în foarte multe clasamente în locuri de top.

Totuși, am învățat o lecție destul de bună, dragostea nu poate fi o obsesie bolnăvicioasă pentru partener, așa cum era dragostea lui Heathcliff pentru Catherine, nu trebuie să primești plăcere din durerea celuilalt, trebuie să iubești din tot sufletul și să accepți înfrângerile uneori lăsând capul în jos.

Am înțeles că romanul este mult mai profund, și tratează iubirea atât de diferit de tot ceia ce am citit eu anterior, totuși, au fost câteva momente care mi-au plăcut mult:

„Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-nsa.”

„Da, calea lungă a vieții ne silește să trăim pentru noi înșine. Oamenii blânzi și generoși nu au decât un egoism ceva mai echilibrat decât cei despotici.”

„Iar oamenii își urăsc uneori soțiile, dar niciodată frații și surorile.”

„El dorea ca totul să zacă într-un extaz de nemișcare, eu doream ca totul să freamăte și să joace într-o lumină strălucitoare. I-am spus că paradisul lui era numai pe jumătate viu, iar el a spus că al meu era beat. I-am spus că eu aș adormi în paradisul lui; iar el mi-a spus că n-ar putea respira în al meu și a-nceput să se îmbufneze.”

 

0 Comment 1062 Views

Related Post

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: