Looking for something?

In Image

Guy de Maupassant – Bel-Ami

Guy de Maupassant – Bel-Ami

„Dar cum avu sub ochi foaia albă, tot materialul adunat îi zbură din minte, ca și când creierul său s-ar fi prefăcut în aburi.  El se muncea să prindă crâmpeie de amintiri și să le fixeze, ele fugeau îndată ce punea mîina pe dânsele, sau dădeau buluc și nu știa cum să le înfățișeze, să le îmbrace și cu care să înceapă.”

„În țara orbilor chiorii sunt împărați.”

„Viața e un deal. Când îl sui, îi privești creștetul și te simți fericit; dar, odată ajuns sus, zărești deodată coborâșul și sfârșitul, care este moartea. La urcat mergi încet, la coborât repede.”

„O viață! Câteva zile și apoi nimica. Ne naștem, creștem, suntem fericiți, așteptăm, apoi murim. Adoi! Bărbat sau femeie, tu nu te vei mai întoarce pe pământ! Și totuși fiecare poartă în sine dorința fierbinte și cu neputință de îndeplinit a veșniciei, fiecare e un soi de univers în univers și fiecare se pierde curând fără urmă în gunoiul semințelor noi. Plantele, dobitoacele, oamenii, stelele, luminile, toate se însuflețesc, apoi mor spre a se preschimba. Și niciodată o ființă nu se mai întoarce, musculiță, om sau planetă!”

„Căci vorbele de iubire, care veșnic sunt aceleași, capătă gustul buzelor din care curg.”

„A răsufla, a dormi, a bea, a mânca, a lucra, a visa, tot ceea ce face e a muri. A trăi, în sfârșit este a muri!”

 

0 Comment 704 Views

Related Post

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: