Looking for something?

In Image

C. Virgil Gheorghiu – Ora 25

C. Virgil Gheorghiu – Ora 25

Cartea asta, dacă sincer nu mi-a atras atenția inițial, spre rușinea mea nu am auzit nimic de ea înainte și nici de autor și când doamna de la biblioteca mi-a recomandat-o am acceptat s-o iau dar am fost sceptică inițial. Sceptică deoarece nu am auzit niciodată de autor și nici denumirea cărții nu m-a intrigat. După primele pagini citite nu am mai lasat-o din mîină până nu am terminat-o. Însă, vreau să vă zic că este o carte foarte tristă. Cartea tratează un subiect foarte sensibil pentru poporul nostru, al doilea război mondial și toate atrocitățile de care au suferit oamenii nevinovați.

Eu am citit multe cărți despre soarta oamenilor în timpul războiului și despre cât de neimportantă este viața omului simplu pentru autorități, dar subiectul din carte m-a marcat profund. Nu vreau să vă spun multe despre ea, vreau să vă îndemn s-o citiți și am să vă conving prin câteva citate extrase din carte.

“Femeile sunt ca și copii. Le trec tot felul de întrebări prin cap!”

“Acesta este satul Fântâna, din România, Johann Moritz s=a născut aici, cu 25 de ani în urmă. Acum, privind casele mici și cele trei biserici – catolică, protestantă și ortodoxă – și-a adus aminte că Suzana îl întrebase dacă n-o să-i fie dor de sat, când o să fie departe. A râs, atunci, de întrebarea ei și a răspuns că el e bărbat: numai femeilor le este dor. Acum însă simte în piept o părere de rău, ca un abur, fiindcă trebuie să plece. A început din nou să fluiere și nu s-a mai uitat la sat.”

“Nu e părea rău că nu a plecat. E durerea nostalgiei după un lucru despre care avea iluzia că există, dar pe care nu-l dobândim niciodată. Dacă atingem cu simțurile acel lucru, constatând că el nu este ceea ce doream noi. Poate că America nu este ceea ce caut. Este numai pretextul căutării. America e o învenție a nostalgiei noasttre. Poate că durerea de anu fi cunoscut America este mai mică decât durerea pe care aș fi avut-o dacă aș fi cunoscut-o.”

“ Noi evreii – a zis Leagyel – avem o calitate pe care nu ne-o egalează nimeni în Occident: noi știm să facem tranzacții. Înțelepciunea rasei noastre stimează compromisul și disprețuiește atitudinile tranșante. Aceasta este o virtute învățată din Orient … E înțelept acel care împacă și capra și varza, cum zice proverbul.”

“Fanaticii sunt animale turbate, nu trebuie să te apropii de ei.”

“Stalin este un ateu și un păgân. Păgânii sunt însă tot oameni! Și sufletele lor sunt încărcate cu păcate, fiindcă sunt rătăcite de la credința lui Isus. Preotul este dator să se roage pentru mântuirea tuturor oamenilor, și mai ales pentru sufletele păcătoșilor!”

“Preot nu este o meserie! a zis Goldenberg. Un cizmar face pantofi. Un croitor face haine. Fiecare lucrător produce ceva. Ce produce un preot?”

“Sclavul tehnic este servitorul care ne face zilnic mii de servicii. El ne împinge automobilul, ne aprinde lumina, ne toarnă apă pe mâini când ne spălăm, ne face masaje, ne spune lucruri care să ne amuze când întoarcem butonul aparatului de radio, face șosele, taie munții…”

“Sclavul tehnic s-a dovedit mai ordonat și mai puțin costisitor decât sclavul uman. Înlocuirea unuia cu celălalt s-a făcut vertiginos, începând cu galerele. Acum navele sunt împinse pe mare nu de sclavii umani, ci de cei tehnici. Seara, omul bogat – care-și poate permite să aibe sclavi – nu mai bate din palme, cum făcea omologul lui din Atena sau din Roma, ca să vină sclavele cu lumânările aprinse, ci apasă pe butonul de lângă el, și sclavii tehnici îi fac lumină. Sclavul tehnic face focul și încălzește apartamentul, încălzește apa la baie, deschide ferestrele, face vânt cu evantaiul. El are avantajul – asupra colegului lui uman – că e mai bine dresat, nu se aude și nu se vede: nu apare decât atunci când e invitat. Îți aduce scrisoarea de dragoste într-o secundă, și chiar vocea ți-o duce până la urechea iubitei. Sclavii tehnici sunt servitorii perfecți. Fac agricultura, război, poliție, politică, administrație. Toate activitățile omenești au fost învățate și sunt practicate de sclavii tehnici. Fac calcule în birouri, pictează, cântă, dansează, zboară în văzduh, coboară sub apă. Sclavul tehnic este utilizat pentru funcția de călău și-i execută pe condamnații la moarte, vindecă bolile în spitale, alături de medici, îl asistă pe preot la oficierea serviciului divin.”

“O societate în care există zeci de miliarde de sclavi și numai două miliarde de oameni – chiar dacă oamenii guvernează – va avea caracteristicile majorității proletare. […] Orice patron trebuie să învețe ceva din limba și obiceiurile angajaților săi, ca să le poată comanda. Ocupantul, când este în inferioritate numerică, adoptă aproape întotdeauna limba și obiceiurile poporului învins – din comoditate sau din interese practice -, cu toate că el stăpânește. Așa se întâmplă și în societatea noastră, deși nu ne convine să recunoaștem.

“Ora 25 – timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie, chiar Mesia dacă ar veni ar fi prea târziu. Nu e ultima oră, ci o oră după cea din urmă oră… Este, cu precizie, timpul societății occidentale. E ora actuală. Ora exactă!”

Și dacă nici aceste citate nu v-au convins să citiți cartea, vă mai zic că romanul “Ora 25” a fost ecranizat în anul 1967 iar Anthony Quinn a jucat rolul principal.

 

 

0 Comment 708 Views

Related Post

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: