Looking for something?

In Image

Activitățile extracurriculare ale copiilor

Activitățile extracurriculare ale copiilor

De foarte mult timp încerc să scriu acest articol, e despre o situație care mă frământă în ultima perioadă și despre care mi-aș dori să se vorbească mai mult.

Vreau să vorbim despre activitățile extracurriculare ale copiilor. Am să vă povestesc întâi despre experiența noastră cu Bogdan apoi vrea să comentați și voi și să-mi spuneți experiența copiilor voștri. Bogdan a început să frecventeze prima activitate în-afara grădiniței, pe la 3,6 ani. Mai mulți copii ai prietenilor noștri mergeau la cursurile de dans așa că a apărut și la el dorința de a merge la dansuri. Așa că toamna trecută am mers la dansuri, am căutat cursurile să fie aproape de casă și să accepte copii de la 3 ani. Inițial a fost entuziasmat, pentru vreo 3-4 lecții apoi s-a plictisit și nu mai vroia să meargă, apoi au început pregătirile pentru matineul de Crăciun și era foarte curios cum va fi astfel am mai mers la lecțiile de dansuri până la matineu. După vacanța de iarnă a renunțat și a insistat că el a învățat totul deja, că el știe cum să danseze și nu mai are nevoie de lecții de dansuri 😉

Nu am insistat nici noi, am înțeles că el într-adevăr a luat tot ce a avut de luat din aceea activitate, și pentru el nu mai reprezintă interes, în special că la aceea vârstă copii se plictisesc foarte repede de o activitate și au nevoie mereu de ceva nou și mai ales că ei vor să le încerce pe toate 🙂

O perioadă nu a vrut nimic nou să încerce, a luat o vacanță. Iar la început de septembrie am mers pentru o lecție deschisă la Academia Sporturilor unde au fost prezentate mai multe tipuri de sport iar el a ales fotbalul și nu a vrut să părăsească terenul nici după ce s-a încheiat sărbătoarea. Așa am început să mergem la fotbal de 2 ori pe săptămână, după grădiniță și deja avem aproape 3 luni și domnul Bogdan a început să de-a semne că ar vrea să renunțe 🙂  Și până la urmă e alegerea lui dacă vrea sau nu să mai meargă la fotbal, el e cel ce decide, nici eu și nici soțul nu îl putem impune să facă ceva ce lui nu-i place și de la care nu primește nici o plăcere.

Și iată aici apare dilema mea, de ce unii părinți cred că au dreptul să decidă în locul copiilor lor, am văzut și am auzite atâtea în aceste trei luni decând mergem la fotbal, copiii mituiți cu desene animate și dulciuri doar pentru o lecție de fotbal, amenințați cu pedepse și lipse, târâți cu de-a sila pe teren, etc. Eu nu înțeleg de ce să impui un copil, la vârsta de 4-6 ani să facă un lucru de care el nu are nevoie, să-l pedepsești, să-l ameninți doar pentru a merge la o lecție de fotbal, cine în acest caz are nevoie de mai multă atenție copilul sau mândria părintelui. Nu toți o să devină fotbaliști de performanță, copilul la această vârstă vrea să încerce totul, e curios să vadă cum funcționează lucrurile, se plictisește repede de o activitate sau alta și e ok să-i permitem să-și schimbe părerea, să nu mai vrea să meargă. Tot ce trebuie să facem, noi ca părinți, e să-i fim alături în procesul lui de învățare și de dezvoltare, să-i oferim cât mai multe oportunități și experiențe. Refuzul lui după câteva lecții frecventate, nu e din cauza că e prea lenos, sau vrea să ne joace pe nervi nouă, sau e alintat și nu știe ce vrea, dar ei chiar nu știu ce vreau la acea vârstă. Asta face parte din procesul lor de dezvoltare și de înțelegere a lumii ce-i înconjoară.

Acum vreau să aflu și părerea voastră la acest subiect 🙂 Ce activități extracurriculare a frecventat copilul vostru și cât s-a ținut de ele?  Dacă le-a făcut din plăcere, din curiozitate, sau din obligație?

 

 

2 Comments 240 Views

Related Post

2 Comments

  1. Incercati la Sah!!

    1. Mai așteptăm, mi se pare prea devreme, acolo e nevoie de mai multă răbdare 😉

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: