Looking for something?

In Image

Marc Levy – Un alt fel de fericire

Marc Levy – Un alt fel de fericire

“Nu există întâmplare, există doar întâlniri.   Paul Eluard”

“Ea-și povestise viața fără să-l pomenească vreodată, fără să facă aluzie la rolul pe care el îl jucase ori la alegerea pe care o făcuse pentru ea, și se întrebă dacă era rodul unei nepăsări sau al unei ranchiune pe care timpul nu o alinase.”

“- Și el, în afara eleganței sale, prin ce era atât de diferit?

– N-aveam nici cea mai vagă idee despre felul în care trăiau băieții și fetele de vârsta mea, ce le plăcea sau ce urau, modul în care își modificau o parte sau toată identitatea doar ca să facă parte dintr-un grup. Nu eram o răzvrătită, ci doar o ființă care suferea de singurătate. Nu voiam să fiu diferită, pentru că habar n-aveam ce este normalitatea, de tinerii aceia hotărâți, cu purtări calme, cu gesturi pline de siguranță, care primiseră o educație burgeză. Poate că mi se întâmpla chiar să le semăn, poate că li se întâmpla să se simtă la fel de prost ca și mine, dar cum să știi un asemenea lucru în regatul șoaptelor? Când eram lângă el, aveam impresia că nu mai sunt invizibilă, existam. N-am format niciodată un cuplu; o dată, o singură dată, ne-am sărutat, dar ce sărut, de neuitat! Știi, uneori nu-i nevoie decât de-o scânteie ca să aprinzi o viață. Nu există altă explicație, așa stau lucrurile. Știam că el este acela și nimeni altcineva. În ziua când m-a luat în brațe, am văzut cum se închideau ușile adolescenței mele, devenisem femeie.”

“- Îmi vine să te scutur să-ți meargă fulgii ca să te scot din rutina ta nenorocită! Nu-ți împarți viața cu cineva pentru că are suflet bun, ci pentru că te face să vibrezi, să râzi, pentru că-ți dă aripi fără să te tragă-n jos, pentru că-ți lipsește chiar și-atunci când e-n camera de-alături, pentru că tăcerile sale sunt la fel de grăitoare ca vorbele lui, pentru că, seara, când te-apucă somnul și teama de moarte, singurul lucru care te alină este să-ți imaginezi privirea lui, căldura mâinilor sale. Iată de ce îți faci viața cu cineva, iar dacă acest cineva are și suflet bun, cu atât mai bine, e ceva în plus, dar numai în plus!”

“Am acceptat viața pentru lucrurile pe care mi le oferea în loc s-o urăsc pentru cele pe care nu voise să mi le dea. Rămâne un gol pe care n-o să-l umplu niciodată și o întrebare: m-ar fi iubit?”

“Dacă mi-ar fi dat prilejul să-l mai ating și-a treia oară, aș fi făcut-o cu mare plăcere. Nu le suport pe brutele astea care se folosesc de violență doar pentru că au puterea de partea lor. Imbecilii n-au avut decât ce-au meritat și poate că, data viitoarecând o să aibă chef săse ia de-o femeie, o să se gândească mai bine. Imaginează-ți-le pe toate acele femei de care au abuzat. Le-am făcut dreptate. Aceastea fiind spuse, o să așteptămtotuși să ne îndreptăm de zona asta înainte de a-ți repara roata.”

“ – Identitățile, biografiile, părerile, gusturile și alegerile noastre, tot ce cumpărăm sau privim la televizor, un loc la cinema, articolele și cărțile pe care le citim, viețile noastre în cele mai mici amănunte sunt arhivate, inventariate. NSA adună mai multe date decât poate să prelucreze. Astăzi, Orwell ar fi acuzat de înaltă trădare și judecat.

Pe chipul Agathei se citeau neîncrederea și degustul.

– Nu pot să te cred. Voi care erați liberi, cum de-ați putut să-i lăsați să facă așa ceva?

– Metodele evoluează, dar justificările sunt mereu aceleași. Se vorbește de frica de celălalt, despre lipsa ordinii, despre dușmanul invizibil. Nu-ți sună cunoscut? Ieri, mișcările de opoziție pe care le formam, dacă nu chiar comunismul sau bomba atomică, azi, spălarea de bani pe care o fac traficanții de droguri, extremiștii, violența omniprezentă, iar, fiindcă amenințările sunt reale, conștiințele își află consolarea în argumentul că cine nu are nimic să-și reproșeze nu are nimi de ascuns. Și nu e cazul tău, va trebui să înveți să n-ai încredere în nimeni și nimic, să fii mereu cu ochii în patru, mult mai mult ca pe vremea noastră. Trebuie să te-apuci să gândești ca ei, așa cum și ei vor încerca să se pună în mintea ta și să-și anticipeze fiecare mișcare.”

“- Tot ce-am făcut când eram tineri, în anii aceia de luptă, de fugă și de clandestinitate, era în numele unui alt fel de fericire, iar eu m-am descurcat ca să trec pe lângă ce era esențial. Dacă m-aș îndrăgostit de Raoul, aș fi avut o viață frumoasă.

– Acum câteva zile erai după gratii, uită-te la peisaj, traversăm Mississipiul și ai o groază de timp în fața ca să te gândești la un alt fel de fericire.”

“- Revederea. Am urât clipele petrecute în salon. Știi, sub înfumurarea mea, nu m-am schimbat chiar așa de tare. Mi s-a spus că vârsta de cinzeci de ani îți aduce liniște sufletească și încredere în sine, dar la mine a venit cu mâinile goale. Îndoielile, angoasele, sentimentul acesta permanent de rău lăuntric nu m-au părăsit niciodată. Mă gândesc de foarte multe ori la ce am trăit.”

“- Oamenii pe care îi iubim nu mor nicicând, atăta vreme cât îi purtăm în sufletele noastre.”

“Agatha cercetă din priviri două persoane aflate la o maasă în fața ei.

– La ce te uiți? O întrebă Milly.

– Un cuplu, în spatele tău. Sunt ciudați.

– Ce-i așa ciudați la ei? Zise ea întorcându-se.

– Fiecare stă cu ochii în telefon, tastează în mare viteză și nu-și vorbesc.

– Probabil că le trimit câteva mesaje unor prieteni sau postează comentarii despre restaurant.

– Cum adică?

Milly își scoase telefonul și făcu o demonstrație în fața Agathei.

– Cu mobilul poți să comunici cu lumea întreagă, să publici fotografii cu tine, cu locurile unde te afli, să povestești ce faci în clipa respectivă, să împărtășești toate momentele vieții tale.

– În noțiunea de viață privată, n-ați priceput cuvântul privat?

– Nu trebuie să vezi lucrurile în felul acesta, protestă Milly. Rețelele sociale sunt niște modalități formidabile de a alunga singurătatea.

– Ai dreptate, e de-ajuns să-i privești pe smintiți ăia doi care mănâncă acolo. Dacă înțeleg eu bine, te apropii de niște oameni care sunt departe și te depărtezi de aceia care sunt aproape. Probabil că e pasionant să iei prânzul cu un telefon. Dacă m-aș fi gândit la asta în închisoare, aș fi cinat mai des cu periuța mea de dinți, ce tâmpită mai sunt, eu, care mă simțeam singură!”

“Luptă-te pentru un ideal și, chiar dacă te vei lupta cu morile de vânt, tot va merita osteneala. Dacă în drumul tău vei da peste cineva care suferă, nu trece mai departe, dacă întâlnești un om căruia îi e foame pe stradă, tu ai datoria de a pune capăt unei asemenea grozăvii, dacă vezi o ființă chinuită pentru că pielea îi este de altă culoare, fă-te cameleon, iar cât despre aceia care îți vor spune că nu există un alt Dumnezeu decât al lor, amintește-le că El a creat lumea în culori și a împodobit-o cu atât diversitate. Ai grijă de propria demnitate, dar și de aceea a celorlalți. Nedreptatea și răul se răspândesc de îndată ce oamenii cu intenții nobile renunță la luptă. Adevărata hidoșenie e atunci când oamenii se prefac și tolerează infamia.”

0 Comment 633 Views

Related Post

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: